Respir

Am deschis un geam.
Atât.
Nici muzică, nici semne,
Doar perdeaua care știa înaintea mea.
Orașul mi-a intrat în piele și
N-am făcut un pas.
Aerul l-a făcut
În locul meu.
Nu mă cheamă, nu mă roagă,
Nu mă așteaptă.
Și totuși merg, merg, merg.
Respir
Ca și cum astăzi ar fi
Prima dată.
Respir și strada își schimbă vocea
Fără să spună nimic.
Nimic.
O femeie râde, un câine-alergă,
Un tramvai uită să frâneze.
Toate erau aici.