Copiii Soarelui

Suntem singuri sub cerul mare, senini
Copii, soarele luce în bere pe un drum
Străin sub cerul liber
În misterul din jur căutăm prin fum un
Fir de gând pur
Fiecare cu calea și cu visul din el
Pășim în aceeași lume în altfel de fel
Rătăcim uneori pe cărări nesfârșite cu
Dorințe ascunse și gânduri oprite
Gânduri separate
Dar în esență comune
Căci razele vin din aceeași minune
Chipul mai poartă masca egoistă, de când
Sufletul fin
L-am legat de prispă
Purtăm pe chip o mască de oameni tari
Dar în suflet suntem niște copii
Hoinari, slabi de tot în fața vremii ce
Zboară, așteptând ca o rază de sus să apară
Universul tace, ne lasă să privim, că
Doar prin credință putem să ne unim.
Nu e nicio greșeală, e doar calea de azi