Drumul Spre Stele

E drumul spre stele,
e drumul din vise,
ce-n taină ne cheamă
prin cărțile scrise.
Era tânărul hoinar cu un bagaj de vise, mergând pe drumuri lungi, de nimeni atinse.
A fugit de zgomot, de tot ce-l oprea, până când în cale a rămas doar cu umbra.
A stat față în față cu propriul său gând, o oglindă curată pe-acest mare pământ.
A înțeles că lumea e doar ce dăm noi, o lumină ce arde sau o furtună cu ploi.
E drumul spre stele,
e drumul din vise,
ce-n taină ne cheamă
prin cărțile scrise.
Timpul a trecut ca un râul nestăpânit, iar puștiul de ieri un răspuns a găsit.
Misterul din jur nu mai e un hotar, ci o cale deschisă, primită în dar.
În loc de perete ce desparte și tace, pune o punte de gânduri și pace.
Fiecare om întâlnit pe drumul vast e o parte din steaua ce arde-n contrast.
E drumul spre stele,
e drumul din vise,
ce-n taină ne cheamă
prin cărțile scrise.
E drumul spre stele, e drumul din vise,